Fratii Karamazov este ultimul roman al autorului rus Fyodor Dostoevsky. Dostoevsky a petrecut aproape doi ani scriind Fratii Karamazov ce a fost publicat in serie in “Telegraful rusesc” intre ianuarie 1879 si noiembrie 1880. Dostoevsky a murit la mai putin de patru luni dupa publicare.

Fratii Karamazov este un roman filosofic pasional a carui actiune are loc in Rusia secolului al 19-lea, ce intra adanc in dezbateri etice legate de Dumnezeu, liber arbitru si moralitate. Este o drama teologica spiritual a luptelor morale legate de credinta, neincredere, judecata si ratiune, intr-o Rusie in process de modernizare, cu o actiune al carei subiect se desfasoara in preajma patricidului. Dostoevsky a compus o mare parte a romanului in Staraya Russa, care a inspirat decorul romanului. Inca de la publicare a fost considerat a fi una dintre realizarile supreme ale literaturii universale.

Articole scrise anterior romanului adreseaza teme similare cu Fratii Karamazov si anume patricidul, legea si ordinea si problemele sociale. Desi Dostoevsky a fost influentat de religie si filosofie, o tragedie personal i-a afectat scrierile. In mai 1878, Alyosha fiul de trei ani al lui Dostoevsky a murit de epilepsie, o conditie mostenita de la tatal sau. Durerea autorului este prezenta pe parcursul cartii; eroul este numit Alyosha si ii sunt incredintate calitati pe care insusi autorul le cauta si le admira. De asemenea pierderea lui este reflectata si in povestea capitanului Snegiryov si a tanarului sau fiiu Ilyusha.

Moartea fiului sau l-a adus pe Dostoevsky la manastirea Optina mai tarziu in acelasi an. Aici a gasit inspiratie pentru cateva aspecte ale romanului. Detalii din sectiunea biografica a lui Zosima au la baza textul “Viata inteleptului Leonid” gasit de autor la Optina si copiat aproape cuvant cu cuvant.

Fratii Karamazov au avut o influenta adanca asupra multor personalitati publice de-a lungul timpului. Scriitorul britanic CP Snow scrie despre admiratia lui Einstein pentru roman: “Fratii Karamazov – pentru el in 1919 a reprezentat sumitul intregii literature. A ramas neschimbat cand am vorbit cu el in 1937 si probabil pana la sfarsitul vietii lui.”

Sigmund Freud l-a numit “cel mai magnific roman scris vreodata” fiind fascinat de ceea ce el a vazut ca fiind teme Oedipale. In 1928 Freud a publicat lucrarea “Dostoevsky si patricidul” in care investigheaza nevroza lui Dostoevsky, Freud pretinzand ca epilepsia autorului nu era o conditie naturala ci o manifestare fizica a vinovatiei ascunse legata de moartea propriului tata. Franz Kafka s-a simtit indatorat lui Dostoevsky pentru influenta sa in propria sa creatie, considerandu-l “ruda de sange” poate prin prisma motivelor existentiale similar cu scriitorul rus.

Momentul crucial al vieţii scriitorului l-a reprezentat însă anul 1849, cînd a fost arestat şi condamnat la moarte pentru legăturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petraşevski. Abia în ultima clipă sentinţa i-a fost comutată de ţar la deportare şi muncă silnică. După revenirea la Sankt-Petersburg şi-a reluat activitatea literară. A început să scrie masiv, publicînd mai întîi romanul Amintiri din casa morţilor (1861-1862) şi concepînd apoi seria marilor capodopere, în care se înscriu romanele Crimă şi pedeapsă (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) şi Fraţii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literară.

„Romanului Crima si pedeapsa se aseamana cu Fratii Karamazov prin prisma faptului ca pun cititorul inauntrul mintii unui criminal.”